Astazi este ziua fiicei mele, cel mai frumos cadou si cel mai pretuit moment din viata mea. Venirea Rebecai in viata mea a insemnat cu adevarat intelegerea iubirii neconditionate, ce inseamna sa imi pese cu adevarat de cineva mai mult decat de mine si cum se oglindeste tot ce am eu si partenerul meu in altcineva.
Ce vreau eu sa ii spun astazi si in toate zilele ce vor urma?
Ca ea poate sa faca ce vrea ea sa faca, sa iubeasca pe cine vrea, sa mearga unde vrea, sa se exprime asa cum simte si ca limitele nu exista pentru ea.
Ca ma face fericita prin simpla ei prezenta, nu am nevoie sa imi dovedeasca nimic, sa fie cea mai buna, sa ia doar 10, sa ia doar premiul 1, o iubesc indiferent de rezultate.
Ca sunt mandra de ea ca incearca, de faptul ca mereu isi urmeaza visurile, ca nu asteapta sa primeasca ceva in schimb.
Ca vreau sa fie fericita, iar fericirea nu inseamna sa faca ce vreau eu, ci sa isi urmez mereu inima.
Ca are doar idei geniale, nu o sa ii tai niciodata aripile, ci o voi lasa sa exploreze, sa descopere si sa creasca.
Ca merita tot ce e mai bun in lume, merita implinirea dorintelor ei si sa nu lase pe nimeni sa o faca sa creada altfel.
Ca poate si este capabila sa faca ce isi doreste, ca are tot ce este necesar sa plece in explorarea visurilor ei.
Ca merita doar iubire.
Ca parerile ei conteaza si sunt importante pentru mine si pentru lume.
Ca toti prietenii ei sunt norocosi sa o aiba in preajma.
Ca sunt mandra de ea in orice situatie,
Ca viata este in mainile ei si puterea o detine tot ea, ea poate sa ia masurile necesare sa isi schimbe viata asa cum vrea.
