Darul copiilor de azi

“Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti” – Nicolae Iorga
De cand am devenit mama mi-am dat seama ce profesor minunat pot avea in
fetita mea.
Fata mea isi urmeaza inima, este dezghetata si face si spune exact ceea
ce simte, facand lumea din jurul ei mai buna prin simpla ei prezenta.
Asa am considerat sa o educam – libera, curajoasa si puternica intr-o
lume care inca pune piedici si limitari femeilor.
Credinta mea este ca atunci cand decidem sa facem copii, este o
acceptare a faptului ca un suflet de sus ne-a ales ca parinti si a ales
sa il ghidam frumos pe acest pamant. Nu l-am facut pentru binele nostru,
pentru fericirea noastra, pentru a “avea pe cineva la batranete sa ne
aduca un pahar de apa”. Am decis sa facem acest copil pentru ca ne
simteam capabili sa punem aripi unui suflet frumos crescut cu iubire, cu
pozitivism.
Cea mica a reusit sa ma invete iubirea neconditionata. Chiar si cand
sunt obosita tot mai reusesc sa zambesc, sa ma joc, sa imi uit
supararile pentru ca ea este numai iubire.
Pentru ea ne transformam in fiecare zi in varianta noastra cea mai buna,
pentru ca eu cred ca ea ne preia modelul si nu ceea ce ii spunem sa
faca.
Prin ea, am invatat sa ne iertam in cuplu mai mult, cand iubesti nu
inchizi ochii, insa intelegi mai bine ca dincolo de fapte stau frici,
probleme nerezolvate, ego sau pur si simplu – neintelegeri.
Datorita ei, ne dam seama ca trebuie sa ne tratam mai frumos propria
persoana, in fiecare dintre noi sta ascuns un copil mic la fel ca si ea.
Nu am jigni acel copil mic, nu am vorbi urat cu el, asa ca invatam sa nu
ne mai facem reprosuri, sa ne intelegem mai mult, sa ne iertam mai des.
Cu ajutorul ei am reusit sa ne dam seama ca nu vom sti niciodata totul,
dar putem sa fim curiosi sa vedem cat mai putem afla si unde putem
ajunge fiind mereu pozitivi si deschisi vietii.
Alaturi de ea descoperim noi forme de iubire, acceptare si ca visurile
pot deveni realitate, daca muncim suficient pentru ele.
Cu ajutorul ei ne dam si noi voie sa mai copilarim, sa ne jucam, sa
uitam de treburile serioase in care suntem implicati in fiecare zi, ne
oferim pauze, ne dam voie sa respiram aer proaspat si curat.
Langa ea ne reamintim ce conteaza cu adevarat in viata, in niciun caz
banii si posesiile, dar clipele in care ne luam in brate, cand mancam o
prajitura sau povestim ce ne-a facut in ziua respectiva fericiti.
Avand grija de ea, ne reamintim ca pentru a oferi trebuie sa avem de
unde, ne amintim sa avem grija de propria persoana, sa putem sa ii fim
alaturi sanatosi, in putere si sa ii facem viata frumoasa cat tine de
noi si cat ni se permite.
Prin mintea ei putem sa descoperim alte perspective si constientizarea
faptului ca orice problema sau situatie are mai multe rezolvari si mai
multe unghiuri din care putem privi.
Prin bunatatea ei ne amintim ca nu pierdem niciodata daca suntem buni,
daca oferim, daca speram, daca visam.
Cand sunt facuti din iubire, copiii nostri sunt cu adevarat cei mai buni
profesori care ne ajuta sa redescoperim elementele cele mai importante
pe pamant, dar pe care maturitatea ne-a facut sa le uitam. Puritatea lor
ne aminteste ca si noi suntem suflete pure, veniti de la aceeasi sursa.
Ca suntem creatia cerurilor cu puteri nemarginite si capabili sa
realizam orice ne dorim.
Am ales sa ne crestem copilul in libertate deplina, pentru ca stim
foarte bine cat ne-au ranit pe noi limitarile, criticile si neincrederea
celor din jur. Acum stim ca adultii din viitor se formeaza cand sunt
mici si ne straduim sa facem totul pentru o lume viitoare plina de
adulti curajosi, fara prea multe greutati in spate. O lume cu oameni
plini de iubire, puternici si constienti.